...La 9 mai 1865, în vechea clădire a Arsenalului din oraşul Washington şi-a început şedinţele Tribunalul militar.În S.U.A. abia se terminase sângerosul război civil, care durase patru ani.Ultimele regimente ale armatei zdrobite a statelor sclavagiste din sud depuneau armele în faţa trupelor nordiste.În aceeaşi zi de 9 mai a fost arestat în statul Georgia Jefferson Davis, preşedintele Confederaţiei sudiste înfrânte, care după căderea capitalei acesteia -Richmond - se ascunsese.
Trecuseră deja 24 de zile din clipa fatală când împuşcătura actorului Booth curmase la teatrul "Ford" viaţa preşedintelui Abraham Lincoln.Asasinul reuşise să se ascundă.După căutări asidue, în noaptea de 25 spre 26 aprilie, a fost descoperit la o fermă izolată.În timpul schimbului de focuri Booth a fost rănit mortal şi curând a decedat.
Şi iată cum, la 9 mai, ţara îndurerată, care numai cu cinci zile în urmă îşi condusese preşedintele pe ultimul drum, aştepta răspunsul la întrebarea: Cine dirijase mâna asasinului John Wilkes Booth, cine se afla în spatele acestui dandy plin de sânge, agent al spionajului sudist?
Istoriografia americană a reprodus multă vreme versiunea oficială a asasinării lui Lincoln fără a o pune la îndoială.Situaţia s-a schimbat după apariţia monografiei "De ce a fost asasinat Lincoln?" (1937).Autorul acestei cărţi, Otto Eisenschiml(1880-1963), s-a născut în Austria într-o familie de americani.Pasionat de istoria războiului civil din S.U.A.,Eisenschiml a susţinut timp de 20 de ani o explicaţie proprie a cauzelor care au dus la asasinarea lui Lincoln.
La sfârşitul războiului civil din S.U.A. (1861-1865), situaţia lui Lincoln era destul de dificilă.El se bucura de încrederea maselor largi ale americanilor, care se convinseseră că, preşedintele, deşi cu multe ezitări şi soluţii de compromis, mergea în întâmpinarea năzuinţelor poporului.Dar numărul duşmanilor politici ai lui Lincoln nu numai nu se micşora, ci, dimpotrivă, creştea.Îl urau atât plantatorii sudişti cât şi simpatizanţii acestora din statele nordice, partizani ai înţelegerii cu statele sclavagiste rebele.În acelaşi timp, politica lui Lincoln continua să provoace nemulţumirea radicalilor-aripa stângă a propriului său partid, partidul republican.
Ca preşedinte, Lincoln era şi comandant suprem al forţelor armate, şi de aceea asasinarea lui a fost considerată o crimă de competenţa tribunalului militar.
...În faţa tribunalului au apărut opt persoane, acuzate că, în complicitate cu Jefferson Davis, John Wilkes Booth şi alţi inşi (spioni sudişti care acţionau în Canada), au fost implicate în asasinarea lui Lincoln, în atentatul împotriva secretarului de stat William Seward şi în planurile de atentat împotriva vicepreşedintelui Andrew Johnson şi a generalului Ulysses Grant, comandantul forţelor armate ale Statelor Unite.
Vinovăţia soldatului sudist de 20 de ani Lewis Paine(Lewis Thornton Powell) n-a stârnit nici o îndoială.Acest tânăr ursuz, tăcut, originar din teritoriile încă slab populate ale Floridei, pătrunsese în locuinţa secretarului de stat Seward, îi provocase cu un cuţit o rană îngrozitoare, care numai dintr-o întâmplare nu devenise mortală, încercase să-l împuşte pe fiul lui Seward, pe care-l salvase doar faptul că pistolul nu luase foc, şi în sfârşit , îi schilodise rău de tot pe alţi câţiva oameni ai casei.
Al doilea acuzat, ucenicul farmacist David Herold, fusese unul dintre cele mai energice şi active ajutoare ale lui Booth.Toate depoziţiile lui constituiau un amestec abil de semiadevăr şi minciună, care urmărea să îndrepte ancheta pe o pistă falsă.Mascând pe cât posibil propriul rol, aruncase în dreapta şi în stânga aluzii că ar cunoaşte numele unor participanţi mai importanţi la conjuraţie.Dar aceste aluzii rămăseseră suspendate în aer, stârnid în timpul şedinţelor o foarte slabă curiozitate atât din partea anchetatorilor cât şi a procurorului.Tribunalul avea nevoie de un criminal D.Herold a cărui condamnare trebuia să demonstreze că justiţia i-a pedepsit aspru pe asasini.În mod cert, Herold nu a înţeles acest lucru, ceea ce i-a asigurat un loc la spânzurătoare.
Al treilea inculpat, spionul şi contrabandistul George Andrew Atzerodt, recunoscuse încă din timpul instrucţiei participarea la o conspiraţie cu scopul de a-l răpi pe Lincoln.Atzerodt susţinea că el nu fusese de acord să participe la asasinarea preşedintelui, însă faptele dovedesc contrariul.Acuzarea a dovedit că Atzerodt închiriase o cameră la hotelul "Kirkwood", unde locuia vicepreşedintele Andrew Johnson.În acea cameră fusese ascuns un adevărat depozit de arme.S-a stabilit că Atzerodt se interesase ce cameră ocupă vicepreşedintele, iar la 14 aprilie se grăbise anume spre hotelul "Kirkwood".Este adevărat că Atzerodt nu-l omorâse şi nici nu încercase să-l omoare pe vicepreşedinte.În seara fatală conspiratorul
Referat trimis de
in data de
2007-05-05 -
Referate IstorieAi un referat personal? Trimite-l chiar acum pentru a-l publica.
