Pentru o buna perioada de timp managementul a fost considerat o adevarata arta, talent însusit prin învatarea din încercari si erori. O varietate de stiluri individuale, deseori bazate pe creativitate, rationament uman, intuitie si experienta au fost folosite în rezolvarea problemelor de acelasi tip, si aceasta în defavoarea metodelor cantitative si a abordarilor stiintifice. Complexitatea afacerilor si a mediului de desfasurare a acestora a crescut însa simtitor în ultimele decenii. Exista câteva cauze majore care au determinat aceasta crestere a complexitatii - numarul de solutii posibile foarte mare; dificultatea prezicerii consecintelor pe termen lung datorita cresterii gradului de incertitudine, efectele erorilor în luarea deciziilor pot fi dezastruoase datorita complexitatii operatiilor si reactiei în lant pe care o eroare poate sa o cauzeze în diverse sectoare ale nivelelor micro si macroeconomic.
Una din caracteristicile oricarui sistem socio-economic, în cadrul carora se înscrie si firma, o constituie finalitatea, adica tendinta de a evolua în vederea realizarii anumitor obiective. Admitând universalitatea legii entropiei, potrivit careia în natura ordinea tinde sa se transforme în dezordine, înseamna ca starea entropica este caracteristica si sistemelor socio-economice. În aceste conditii, societatile comerciale, ca sisteme, trebuie sa se adapteze permanent influentei unor factori perturbatori - exogeni sau endogeni – care se opun sau îngreuneaza realizarea obiectivelor prestabilite. Aceasta adaptare, autoreglare a functionarii firmei se realizeaza prin intermediul activitatii managerilor care în esenta reprezinta o înlantuire de decizii interdependente.
Decizia constituie punctul central al activitatii de management întrucât ea se regaseste în toate functiile acestuia, si mai mult, integrarea firmei în cadrul mediului depinde de calitatea deciziei. În acelasi timp, calitatea procesului decizional influenteaza reducerea costurilor, eficienta folosirii fondurilor, cresterea profitului etc.
Referitor la locul deciziei în procesul de management, consideram ca aceasta nu reprezinta o functie întrucât rezultatul procesului decizional se concretizeaza în cadrul fiecarei functii a managementului. Astfel, în domeniul previziunii, ca functie a managementului, rezultatul procesului decizional se concretizeaza în variante de strategie, de plan sau de program.
1.1.1 Caracteristici fundamentale ale deciziei
Decizia, componenta primara a sistemului decizional, constituie un element esential al managementului, fiind instrumentul sau specific de exprimare. În fond, nivelul calitativ al conducerii unei organizatii se manifesta prin deciziile elaborate si aplicate.
Decizia de conducere reprezinta procesul de alegere a unei linii de actiune în scopul realizarii unor obiective, prin a carei aplicare se influenteaza activitatea a cel putin unei alte persoane decât decidentul [Nicolescu98].
Deciziile manageriale, spre deosebire de deciziile generale, se refera la misiunea, strategiile si politica pe termen lung ale firmei, coordonarea principalelor domenii de activitate, atingerea eficientei dorite, solutionarea si medierea conflictelor, masuri de maxima importanta pentru viitorul firmei.
Referat trimis de
in data de
2007-05-16 -
Referate EconomieAi un referat personal? Trimite-l chiar acum pentru a-l publica.
