Limbajul este un fenomen deosebit de complex care a preocupat de multa vreme pe oamenii de stiinta din cele mai variate domenii. Fiind prin natura sa un proces prin excelenta psihologic, limbajul este în primul rând obiectul de cercetare al psihologiei.
Constituind una din manifestarile esentiale ale viatii psihice ale omului, limbajul este totodata una din trasaturile sale caracteristice, distinctive, în raport cu celelalte vietuitoare. Omul este singura fiinta vorbitoare. Fara limbaj nu poate fi conceputa nici existenta omului ca fiinta sociala, nici existenta societatii însasi.
În procesul comunicarii, oamenii folosesc variate mijloace de comunicare, dintre care sunt neverbale (actiuni concrete cu obiectele, gesturile si mimica), iar altele verbale (sonore, grafice). Mijloacele verbale (si în primul rând cele sonore) au dobândit un rol fundamental în comunicarea interumana. Ansamblul mijloacelor verbale de comunicare constituie fenomenul limba care este prezent numai în societatea umana.
Limbajul este o forma specifica de activitate umana prin care se realizeaza comunicarea dintre oameni. Nu orice proces de comunicare între oameni poate fi considerat limbaj în sensul propriu al cuvântului. În acceptia sa stricta, termenul de limbaj se refera la comunicarea verbala.
În terminologia stiintifica, acest termen desemneaza capacitatea cu care este înzestrata orice fiinta umana normala, constituita de a învata si de a folosi unul sau mai multe sisteme de semne verbale pentru a comunica cu semenii sai, de a-si reprezenta lumea. În conceptia lui Jacques Piaget (1946) fiinta umana este înzestrata cu puternice capacitati functionale ce fac posibila emergenta unei functii simbolice generale, din care limbajul nu ar fi decât un aspect.
Limabajul este o activitate umana de comunicare prin intermediul limbii. Dar natura limbajului, respectiv a limbii, nu poate fi elucidata fara sa se precizeze care este continutul comunicarii verbale. Desi limbajul se afla în relatii strânse cu toate procesele si însusirile psihice ale omului, inclusiv cu cele mai simple (senzatiile si perceptiile), totusi cercetarile psihologice au stabilit de multa vreme ca principalul continut al comunicarii verbale îl formeaza gândirea.
Tulburari ale limbajului (afazia) oral sau scris ca urmare a unor leziuni a emisferei cerebrale dominante
Laturizarea caracteristica anatomofunctionala rezultând din asimetria celor doua emisfere cerebrale, numita si dominnta cerebrala sau specializare emisferica desi asimetrica a fost gasita în regini ale diencefaluilui si mezencefalului. Punerea în legatura a unei tulburari a limbajului fara tulburarea comprehensiunii, cu o leziune care afecteaza la baza celei de-a treia circumvolutiuni frontale, apoi punerea în legatura a unei tulburari ale comprehensiunii fara tulburari circulatorii, cu o leziune catre partea posterioara a primei circumvolutiuni temporale, urma sa conduca la o concetie asociationosta a diferitelor forme de afazie, dupa un model produs de L. Lichtein (1885). Acest model, criticat sau criticabil, propune o reperare semiologica eficace si o terminologie general acceptata.
Ariile lui Broca si Wernicke sunt considerate sediul imaginilor motrice si auditive ale cuvintelor; aria lui Wenicke este legata printr-un fascicol asociativ de aria lui Broca, pe care o controleaza. O leziune care afecteaza una sau alta din cele doua arii se afla la originea uneia sau alteia din cele doua forme cronice de afazie.
Referat trimis de
in data de
2007-05-02 -
Referate PsihologieAi un referat personal? Trimite-l chiar acum pentru a-l publica.
