Pana nu demult, parfumurile noastre se datorau florilor, iar esentele, fructelor. Mirosurile florilor si fructelor se datoresc unor substante organice simple: eteri, esteri, alcooli nesaturati, etc., care se pot obtine si in laborator. Astfel: parfumul iasomiei este mirosul propionatului de benzil si acetatului de benzil, parfumul florilor de portocal si de lacramioare – se datoreste nerolinei (metil-b-naftileterul), acetatul de linalil este parfumul de levantica, geranionul (dimetiloctadionol) este parfumul trandafirului, formiatul de etil este esenta de rom, butiratul de etil este esenta de ananas, butiratul de izoamil este esenta de pere.
La grecii antici, esentele si parfumurile au jucat un mare rol in medicina, acestea avand un rol antiseptic. De la greci parfumurile au trecut la romani si apoi obtinerea si folosirea lor s-a extins. Progresul neincetat al chimiei a permis extragerea de esente si arome, dar si producerea lor pe cale artificiala. Florile, frunzele, fructele si radacinile mirositoare isi datoresc parfumul lor caracteristic unor substante organice volatile, numite uleiuri volatile,uleiuri eterice (esente). Uleiurile volatile se gasesc in celulele secretoare epidermice, cum sunt cele din partea inferioara si superioara a petalelor de salcam. Aceste celule secreta uleiul volatil,care difuzeaza prin membrana si se raspandeste in aer. La unele plante este parfumata radacina, la altele florile si frunzele. Compozitia uleiurilor eterice (sau esentiale) sunt amestecuri de substante cu diferite functiuni chimice: eteri, esteri, alcooli nesaturati, aldehide, cetone etc. Din cauza mirosului lor placut, uleiurile eterice se folosesc in industria parfumurilor. Nu orice substanta mirositoare este parfum. Pentru ca o substanta sa fie un parfum, trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa fie volatila la temperatura obisnuita si sa produca asupra simturilor o senzatie placuta.
Metodele folosite pentru extragerea uleiurilor volatile din plante sunt: presarea, antrenarea cu vapori de apa (distilare), extragerea cu grasimi, extragerea cu ajutorul solventilor volatili, maceratia si descompunerea fermentativa.
- Presarea se foloseste la extragerea uleiurilor volatile din coji si fructe (exemple: lamaile si portocalele).
- Metoda obisnuita pentru extragerea uleiurilor eterice consta in distilarea plantelor sau partilor din planta cu vapori de apa. Aceasta metoda este folosita pentru obtinerea esentelor de trandafir, de iasomie, de levantica, flori de portocal etc.
- Extractia cu solventi volatili se foloseste cand plantele au un continut mic de uleiuri volatile sau cand uleiurile isi schimba compozitia chimica. Cei mai utilizati solventi sunt: eterul de petrol (pentru flori), benzina (pentru obtinerea rasinilor ), alcoolul etc.
- Extractia cu solventi grasi, nevolatili (cu grasimi), se foloseste pentru florile de iasomie si tuberoza (practicat de Grasse in Franta de Sud). Prin aceasta metoda se obtin produsele cele mai fine si mai delicate, dar este inceata si costisitoare. Florile se aseaza pe suprafete netede , unse cu o grasime animala solida si se aseaza noi straturi de flori pana ce grasimea se satureaza cu uleiul eteric. Uleiul eteric se extrage apoi din grasime cu alcool.
Referat trimis de
in data de
2007-05-29 -
Referate ChimieAi un referat personal? Trimite-l chiar acum pentru a-l publica.
