Herbert Spencer s-a nascut in 1820 la Derby.Era fiul unui invatator.Dupa studii matematice si stiintifice, facute sub indrumarea tatalui sau, Spencer a devenit inginer de cai ferate.A renuntat in scurt timp la aceasta meserie pentru a se consacra preocuparilor sale sociologice si filosofice.Intre 1848 si 1853 a fost redactor al renumitei reviste « The Economist », castigandu-si venitul in primul rand de pe urma articolelor stiintifice publicate in reviste.A refuzat mai multe titluri academice.Ca autodidact s-a simtit ca si J.St.Mill, apropiat multa vreme de Comte, de la care a preluat stilul enciclopedic characteristic pozitivsmului.
Principala scriere a lui Spencer este lucrarea in zece volume “Sistem de filosofie sintetica”, care trateaza asupra principiilor biologiei, psihologiei, sociologiei si eticii.Bazele acestea formeaza un volum separat, intitulat « Primele principii »(1862-1896).In afara de aceasta opera monumentala si greu de citit chiar si in ziua de azi, au mai aparut ca scrieri de sine statatoare : « Statica sociala » (1850), « Educatia » (1861) si « Studiul sociologiei »(1873), « Problemele eticii » (1879) si « Dreptatea »(1891), care s-au bucurat de o popularitate extraordinara.Spencer trebuie privit ca reprezentantul cel mai de seama al pozitivismului englez, care a transformat filosofia istoriei al lui Comte intr-o teorie a evolutiei.
Evolutionismul
Numele lui Spencer este strans legat de conceptul de evolutionism.Preluand modelul biologiei, el a elaborat un principiu universal al revolutiei, conform caruia toate evenimentele din lume se desfasoara dupa o lege unitara a evolutiei.Spencer a fost convins ca din legile indestructibilitatii materiei si conservarii energiei se poate obtine pe cale deductiva conceptul evolutiei universale.Principiul evolutiei spune ca toate evenimentele din natura, inclusiv dezvoltarea culturala, parcurg drumul de la simplu la complex.In cuvintele lui Spencer :
Dezvoltarea, in cea mai simpla si mai generala forma a sa, inseamna integrarea materiei si , implicit, risipirea miscarii.Disolutia este, dinpotriva, acceptarea miscarii si , implicit, dezintegrarea materiei.(SPI,289)
Referat trimis de
in data de
2007-10-02 -
Referate FilosofieAi un referat personal? Trimite-l chiar acum pentru a-l publica.
