Manastirea Putna

Aşezată la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, Mănăstirea Putna, prima şi cea mai importantă ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, străjuieşte de peste cinci veacuri ţinutul legendar al Bucovinei. Cronicarul Ion Neculce istoriseşte astfel despre felul în care a fost ales locul pe care avea să fie zidită mănăstirea: „Ştefan-vodă cel Bun, când s-au apucat să facă mănăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte ce este lângă mănăstire. Şi unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariul“.

   Începute la 10 iulie 1466, după cucerirea cetaţii Chilia (1465), lucrările de construcţie a bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, vor fi terminate în anul 1469, slujba de sfinţire (târnosirea) având loc la 3 septembrie acelaşi an. S-au construit apoi Casa Domnească (1473), chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente şi Turnul Tezaurului, lucrările finalizându-se în anul 1481. De-a lungul veacurilor Mănăstirea Putna a trecut prin numeroase încercări ca incendii, năvăliri şi ocupaţii străine, cutremure, dar care n-au putut întrerupe desfăşurarea vieţii monahale şi lauda neîncetată adusă lui Dumnezeu.

   După intrarea în 1775 sub ocupaţie habsburgică, mănăstirea va mai suferi o serie de transformări  exterioare prin extinderea zonei de nord a incintei, noi construcţii de chilii (1852-1856), modificări ale formei acoperişului bisericii (1859), lucrări mai ample asupra acesteia având loc în 1902 sub conducerea arhitectului vienez K. A. Romstorfer.
Cele mai importante momente din istoria Mănăstirii PUTNA

4 iulie 1466
    Voievodul Ştefan alege locul pe care va fi zidită biserica Mănăstirii Putna, trăgând cu arcul de pe Dealul Crucii.
10 iulie 1466     Conform Letopiseţelor putnene, se începe zidirea bisericii Mănăstirii Putna, care va fi terminată în anul 1469.
 3 septembrie 1470     Are loc sfinţirea Mănăstirii Putna, ceremonie întârziată de campania contra tătarilor, terminată cu victoria de la Lipnic (Lipinţi) pe Nistru.
1 mai 1481     Se finalizează lucrările de zidire a clădirilor din incintă şi a zidurilor de apărare.
15 martie 1484     Un incendiu a distrus chiliile şi a afectat parţial şi biserica. În urma incendiului, Voievodul Ştefan a poruncit restaurarea bisericii şi pictarea ei, atât în interior, cât şi în exterior.
1 mai 1488     Voievodul Ştefan dăruieşte Mănăstirii Putna craniul Sfântului Ierarh Ghenadie.
 2 iulie 1504      „Ştefan Voievod, care a domnit  în Ţara Moldovei 47 de ani şi trei luni a trecut  la veşnicele locaşuri în anul 7012 (1504), luna iulie, în ziua a doua, marţi, la ceasul al patrulea din zi (ora 10)“ şi va fi înmormântat la Putna.
20 aprilie 1517     Moare Bogdan al III-lea, fiul Sfântului Voievod Ştefan şi este îngropat în Mănăstirea Putna.
14 ianuarie 1527     Moare Ştefăniţă Vodă, nepotul Sfântului Voievod Ştefan şi este îngropat în Mănăstirea Putna.
3 februarie 1531     Regele Sigismund al Poloniei menţionează numele Voievodului Ştefan cu epitetul „ille magnus“ (cel Mare).
1653     Este distrusă biserica Mănăstirii Putna, inclusiv pictura interioară şi exterioară. Din porunca domnitorului Vasile Lupu se va începe refacerea bisericii în anul 1653. Lucrările vor fi continuate de voievozii Gheorghe Ştefan şi Eustratie Dabija şi terminate în anul 1662.
1756-1760     Prin grija mitropolotului Iacov Putneanul, la Mănăstirea Putna se execută importante lucrări de restaurare.
26 aprilie 1775     Cu acordul Porţii şi al Imperiului Ţarist, nordul Moldovei, Bucovina, intră sub ocupaţia Imperiului Habsburgic.
14-16 august 1871     Are loc serbarea de la Putna organizată de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D.Xenopol, Ciprian Porumbescu şi Mihail Kogalniceanu. Au participat peste 3000 de români din toate provinciile ţării.
1901-1902     Arhitectul austriac K.A.Romstorfer restaurează biserica Mănăstirii Putna.
1904     Are loc comemorarea a 400 de ani de la adormirea Sfântului Voievod Ştefan. Costin Petrescu pictează portretul acestuia având ca model portretul domnitorului din Tetraevanghelul de la Humor.