Mariana Nicolesco,scria un destins critic, nu mai este doar o artistă, o mare tragediană lirică admirată şi iubită în lumea întreagă, ea este astăzi pentru noi o adevărată instituţie naţională. A triumfat la Teatrul Scala, din Milano, la Metropoli-tan opera din New York, la Opera din Muchen, la Tokyo şi Rio de Janeiro, la Barcelona şi Dresda, la Caracas şi Paris, la Viena şi Seatle, la Carnage Hall din New York şi la Concertgebouro din Amsterdam, la Royal Festival Hall din Londra şi la Musileverein din Viena, în marea sală a Conservatorului din Moscova. A apărut în spectacole puse în scenă de cei mai buni regizori ai timpului, de la Luckino Visconti la Giorgio Strehber, şi dirijate de maieştri ca Wolfgang Sawalish şi Riccardo Muti, Carlo Maria Giulini şi Lorin Maazel, Filippo Patane şi Seiji Ozawa. Triumfurile concertelor sale în România, din 1991 încoace, sunt legendare, iar contribuţia sa la revelarea de noi talente, la formarea şi afirmarea acestora, nu are egal. Momentele esenţiale ale devenirii Marianei Nicolesco ca artistă au fost mai multe, printre care: revelaţia muzicii la vârsta de 6 ani, când a început studiul viorii, pe care l-a continuat până la 18 ani, câştigarea prin concurs a unei burse la Conservatorul Santa Cecilia din Roma şi întâlnirea cu maestra sa de canto, Jolanda Magnoni.
Şi-a trăit peste două decenii din viaţă călătorind în permanenţă prin Europa, în cele două Americi, în Africa de Sud sau în Japonia. Succesul la marele concurs Internaţional de Canto Voci Rossiniane organizat de R.A.I. la Milano, avea să-i deschidă porţile lumii. Şi a fost mândră întotdeauna când s-a scris despre ea, cum a făcut-o marele critic şi magician al vocilor, Rodolfo Celletti, pe lângă cuvintele “cantante italiana per accellenza” şi aprecieri ca: “la giovane cantante rumena” iar aopi “il celebre soprano romeno, the greate Romanian soprano, la gran Diva Rumana”. Ţara natală era cu ea întotdeauna într-un anume fel. Dar publicul românesc l-a întâlnit de-abia în 27 iunie 1991 la Ateneul Român, când apărea pentru prima dată pe o scenă din România. Şi primirea minunată pe care acest public i-a făcut-o, a declanşat în ea acea vocaţie de a face ceva aici, pentru muzică, pentru tinerii artişti, pentru cultura ţării.
Aşa s-a angajat în restaurarea Ateneului Român, dedicându-i concertele de la New York şi Londra, susţinând refacerea acestuia şi donând un mare pian de concert “steinway”, în valoare de 120.000 dolari.
Mariana Nicolesco crede că Andre Malraux era un bun profet atunci când spunea că omenirea va intra într-o nouă eră de spiritualitate.
Referat trimis de
in data de
2007-05-02 -
Referate MuzicaAi un referat personal? Trimite-l chiar acum pentru a-l publica.
