China antică
Muzica însemna cea mai de seamă artă.
"Cartea Cântecelor" este considerată cel mai vechi document de creaţie populară chineză cuprinzând 305 povestiri în versuri, unele având semne indicatoare de ritm de pauze sau unduiri expresive.
Există şi o muzică rigidă, de templu sau cea de slăvire a împăratului. De la mijlocul secolului al treilea înaintea erei noastre existau la curte orchestre de peste 800 de muzicanţi şi formaţii de peste 100 de dansatori.
Instrumentele de coarde erau variate având până la 20 de corzi ciupite sau acţionate cu un arcuş.
Instrumentele de suflat erau din bambus din lemn sau metal dar nici unul nu avea ancie. Instrumentele de percuţie erau toba, gongul, tam-tamul şi clopoţeii. Predominau registrele înalte sau joase, alternate cu dansul sau muzica de slăvire a împăratului. Ca oriunde, în paralel cu muzica cultă exista muzica neprofană sau laică.
Principalele instrumente populare chineze antice erau: pasio, leiba şi gutinul. Aceste instrumente nu aveau distanţa de semiton.
Referat trimis de
Daniel Popescu in data de
2008-01-15 -
Referate MuzicaAi un referat personal? Trimite-l chiar acum pentru a-l publica.
